Venerate precum vestalele din Roma antică, manechinele sunt zeiţele lumii moderne. Top-model-ele ajung să fie primite cu onorurile ce se cuvin unui şef de stat, iar prezenţa lor este curtată de personalităţi din toate domeniile. Sunt fotografiate de paparazzi, zi şi noapte, iar fiecare gest al lor este urmărit de mi-lioane de oameni. O simplă opinie exprimată de ele devine literă de lege pe întreg mapamondul. Până să ajungă pe culmile gloriei, ele sunt descoperite de agenţiile de modele. O luptă surdă, un război nevăzut, se dă între acestea pentru descoperirea şi impunerea imaginii unui manechin, a unui tip de frumuseţe. Impresariatul în acest domeniu este, în România, la început, chiar dacă a existat şi înainte de 1989 o anumită activitate, dar abia acum putem vorbi de o amploare a fenomenului, care în Occident este o adevărată industrie. Frumuseţea româncelor este universal recunoscută, dar se pot câştiga bani, la noi, din această afacere? Ce şanse au şi ce pot obţine manechinele impresariate?
Îmi analizez toate reuşitele sau nereuşitele şi întemeiez, de fiecare dată, un nou proiect de atac pentru ziua care va urma", ne declară Liviu lonescu, fondatorul M.R.A. Models Agency. Ambiţios şi perseverent, a început afacerea încă din 1992, când totul părea o himeră, un vis frumos, în acest domeniu. De care nu era străin, el însuşi fiind un cunoscut model de dinainte de '89, descoperit de Doina Levintza, coleg de generaţie cu alte două modele celebre la noi - Janine şi Cătălin Botezatu - care au ales, în afaceri, lumea creaţiei vestimentare. După aproape opt ani, poate spune că este mulţumit de ceea ce a făcut, mai ales că "se fac bani frumoşi din fete frumoase". Agenţia are o cifră de afaceri de 300.000 de dolari pe an, în condiţiile în care alte sectoare economice din România au cunoscut un declin galopant. Odată depăşite greutăţile începutului, au apărut altele legate de venirea firmelor concurente în modeling. înconjurat mereu de fete frumoase, nu se vede făcând altceva. Jovial şi dinamic, priveşte în urmă cu mândrie. Anul 1994 reprezintă cel mai important moment pentru agenţie, când obţine licenţa din partea FORD MODELS lnc. pentru România şi Moldova. în cele mai critice perioade, agenţia are totuşi minimum zece modele în străinătate, în marile capitale ale modei (Paris, Milano, Tokyo, New York, München) şi peste 100 de modele profesioniste pe piaţa românească pentru prezentări de modă, şedinţe foto şi video. Succesul înregistrat cu acest contract a atras şi alţi clienţi de pe alte meridiane: NOVA (Austria), Group Models (Spania), A.M.T. Models (Austria), Fateoka Office, I. O. Models şi Image Models, toate din Japonia. Odată cu aceste contracte, manechinele impresariate de M.R.A. au început să câştige din ce în ce mai bine. "într-un clasament al manechinelor agenţiei, pe primul loc la câştiguri se situează Simona Haraga, cu contracte de 100.000 de dolari anual, Alexandra Chirvăsuţă - 75.000 de dolari, urmată de Diana Piştalu, cu 50.000 de dolari anual, Veronica Pascu - 40.000 de dolari, iar din Moldova, Ecaterina Bespiatih - 100.000 de dolari, alături de Nadia Socova - 50.000 de dolari", ne mărturiseşte Liviu lonescu. Un moment excepţional este organizarea, în 1995, pentru prima oară în România, a concursului de modele ale agenţiei Ford -Supermodel of the World -, festival care i-a avut în juriu pe celebrii couturieri: Olivier Lapidus şi Paco Rabanne. De atunci, fetele noastre au fost prezente mereu în finala mondială a concursului, iar Ecaterina Bespiatih a reuşit să ajungă pe locul 3 în finala mondială. "Nu fac promisiuni foarte des şi mă ţin întotdeauna de cuvânt, şi vreau să menţin poziţia de lider a agenţiei în România!" Dincolo de cuvintele sale se simt satisfacţia reuşitei şi ambiţia sa, dublate de un program asiduu de muncă. în spatele biroului său tronează un panou imens cu fotografiile manechinelor sale. "Nu-mi daţi fotografia mea în revistă, prezentaţi-le pe cele ale fetelor mele, eu contez prea puţin", spune cu modestie. (Monica Vlad)

Dana Săvuică este manechinul cel mai mediatizat de la noi, însă puţini o cunosc în postura de patron de agenţie de modele. începutul său în domeniu a stat oarecum sub semnul hazardului. Ne prezintă istoria acestei aventuri, cum o consideră, din micul, dar cochetul său apartament din Bucureşti. "La mine la birou, se scuză, este o mare nebunie, renovez şi redecorez totul." Compania ei, "Etiquette Models", este în plină ascensiune, după ce în 1999 a obţinut licenţa METROPOLITAN MODELS din Paris, iar în vara aceasta a organizat primul concurs. Evenimentul a fost bine reflectat în media scrisă şi audiovizuală, Dana ştiind să ţină presa "în priză" de fiecare dată. în 1997 îşi deschidea o şcoală de modele, ceea ce este ceva cu totul diferit de o agenţie, deşi confuzia persistă printre profani. După ce cursurile se terminau, părinţii fetelor sau acestea o asaltau cu cereri de impresariere. După consultarea soţului, acesta a sfătuit-o: "Dana, e timpul să-ţi foloseşti creieraşul şi diploma de economist pe care o ai de atâţia ani şi tot ce ai învăţat în facultate, alături de experienţa pe care o ai în domeniu." Zis şi făcut, a construit un planning al afacerii şi a început să lucreze. La început, în '98, s-a axat pe cantitate, lua tot ce se găsea pe piaţă. "Strategia mea era să am mult, decât să fiu selectivă. Trăim într-o ţară săracă, unde şi firmele multinaţionale lucrează la preţurile de aici şi nu cu cele de la Londra." Principalele activităţi erau cele de reclamă, hostessing sau sampling, lucrând în special cu companii precum Unilever, Procter & Gamble, Elita, Connex etc. "Se câştigau sume frumuşele, atât pentru mine, cât şi pentru modele." în aceşti doi ani a strâns un capital, a înfiripat anumite relaţii cu agenţiile din afară, în vederea încheierii de contracte. Ţintea să ajungă mult mai sus. Faptul că datorită vârstei a trebuit să se retragă din branşă, tocmai când se deschideau porţile Occidentului, a făcut-o să-şi ia revanşa prin fetele sale. Aşa a ajuns la Paris în 1999, cu Ana-Maria Cioboată din Iaşi, şi a încercat norocul la concursul de nivel mondial Metropolitan Top Model (companie cu filiale la New York şi Frankfurt-am-Main), totul pe pro-pria-i cheltuială. Şansa a făcut ca AnaMaria să câştige un contract de garanţie de 125.000 de dolari şi să obţină licenţa agenţiei, la scurt timp: "Din acest moment am devenit selectivă. M-am axat pe calitate". Timp de şase luni s-a zbătut să organizeze Metropolitan Top Model, faza naţională: "Mi-am petrecut timpul ţipând, urlând, organizând, căutând sponsori". Ideea de bază a spectacolului a fost să combine frumuseţea şi forţa. După concurs, tot acest efort şi-a găsit răsplata: zece din 20 de finaliste au deja contract cu mari agenţii de modele. Toate acestea pentru că "exportul de frumuseţe merge foarte bine", deşi Dana Săvuică e încă la început. Una dintre probleme a fost că mereu s-a izbit de un concept de mentalitate: "Frumuseţea are aprecieri diferite, în funcţie de latitudine şi de meridian. Se poartă acum, la francezi, un tip de femeie ciudată: înaltă, slabă, ochi mari expresivi, nasul uşor coroiat, buzele subţiri sau foarte groase, pomeţii înalţi. Noi nu prea avem ciudăţenii, avem femei frumoase, robuste, nu prea găsim sfrijite. Se caută şi femei foarte înalte, cu mulţi pistrui pe faţă şi corp, cu părul cât mai roşu, cu ochii verzi. Un tip de frumuseţe care îl găseşti greu la noi, poate doar în Transilvania sau Moldova". în schimb, italienii vor fete mai cu forme, cu sâni, brunete, iar japonezii le caută pe cele mai scunde, cu tenul alb lăptos, cu figură inocentă, chip de păpuşă şi ochi nevinovaţi. "Când selecţionez fete prin ţară, îmi dau seama deja unde ar putea fi cerute şi manevrez în aşa fel încât să o îndrept spre le anumită piaţă." Una dintre marile probleme cu care se confruntă agenţiile de modeling în România este confuzia cu agenţiile de escort din partea clienţilor. "E necesară şi selecţia agenţiilor din Occident. Am primit o ofertă din partea unei agenţii din Statele Unite, dar, după ce i-am consultat pe cei de la Metropolitan, ne-au informat că, de fapt, au alte preocupări, iar eu nu vreau să pătez cu nimic numele Etiquette. Dacă româncele au mari şanse, reprezentanţii sexului tare de la noi nu prea prind un contract la o mare agenţie", crede Dana Săvuică. "Sunt mici, iar acolo sunt căutaţi cei cu aspect de dandy, iar când au toate calităţile, tendinţa de a arăta cât mai muşchiuloşi îi elimină din start. Francezii îi preferă pe cei subţiri, poate în America ar fi preferaţi aceştia. Nici nu ma interesat să impresariez băieţi." în ceea ce o priveşte, deşi efortul e mare, crede în ascensiunea agenţiei Etiquette. Speră ca vreodată să o descopere pe Cindy Crawford a României.

În sediul din str. Dorobanţi al agenţiei "Face 2 Face" agitaţia atinge cote maxime. Se fac ultimele pregătiri pentru concursul din acest an al filialei "MISS WORLD ROMÂNIA 2000". Cea mai frumoasă "Ileană-Consânzeană" a noastră ne va reprezenta la Londra, în finala mondială. Câştigurile în urma acestui concurs ale primelor trei MISS WORLD ating valori de milioane de dolari şi recunoaşterea internaţională. Profiturile ce vin din drepturile de televizare pentru organizatori ajung la miliarde de dolari. Alte miliarde de oameni urmăresc concursul precum o olimpiadă sportivă. Ţara câştigătoarei are o creştere de imagine evidentă. Participanta noastră din 1999, Nicoleta Luciu, o superbă frumuseţe românească, s-a clasat pe locul 15, din peste o sută de participante. Dacă în curriculum vitae al unei fete există o asemenea performanţă, cotele sale cresc exponenţial. Alexandra Coliban este managerul acestei agenţii. Pregătirea unei asemenea competiţii cere un efort considerabil, iar stresul îşi spune cuvântul. Se mai destinde în discuţia cu noi. Este înaltă şi îmbrăcată după ultima modă. Autoritatea şi maturitatea cu care îşi conduce angajaţii şi afacerea te uimesc din prima clipă, mai ales că are doar... 25 de ani. "Am început empiric afacerea, ne mărturiseşte. Ca orice fată îmi plăceau revistele de modă, iar apoi m-am gândit că ar fi bine să fac o agenţie în domeniu." După ce a urmat cursurile organizate de CODECS în domeniul marketingului, a avut şansa să cunoască, acum patru ani, o agenţie de modele din Anglia, la un curs de pregătire. Cele trei săptămâni petrecute acolo au fascinat-o: "Zilnic se impresariau între 200 şi 300 de modele şi se făceau aproximativ 30 de şedinţe de casting. Bookerii comunică cu fetele la orice oră, au multe facilităţi, telefoanele mobile şi Internetul sunt la îndemâna oricui. Acolo, cifra de afaceri a unei agenţii de modeling este de cel puţin câteva milioane bune de dolari." Deşi şi-a închipuit că nu va avea succesul de acolo, a încercat. Timid, a început cu o şcoală de modele, apoi a impresariat. De la zece modele, cu doi ani în urmă, acum are contracte de exclusivitate cu 300. I-a fost foarte greu şi poate faptul că este în zodia Taurului nu a clintit-o din drum. S-a izbit de subiectivitatea masculină, atât în ceea ce o priveşte, cât şi asupra manechinelor. "Nu întotdeauna avem de-a face cu profesionişti, care să ştie ce au de făcut sau ştiu ce să aleagă. Vor un model, pentru că ar dori să le fie prietenă. Asta e foarte grav, dar se întâmplă din ce în ce mai rar. Primim telefoane sau mesaje pe Internet de la diverse persoane, care ne confundă cu o agenţie de escort service. Este foarte jignitor. în clipa când sunt refuzate reacţionează în mod agresiv şi violent, verbal evident. Ne confruntăm şi cu astfel de atitudini". Deja se gândeşte să splineze agenţia, o parte din activitate să se axeze pe miss, cea de-a doua să fie numai pentru modeling. MISS sunt acele fete frumoase, cu vârsta între 19 şi 24 de ani, foarte feminine şi cu un standarad de 90-60-90, în timp ce pentru manechine, vârsta şi dimensiunile sunt altele. Cea mai mare realizare este obţinerea licenţei pentru România a MISS WORLD. "Din păcate, autorităţile statului nu au înţeles cât de important este acest concurs pentru imaginea României. Am încercat să apelăm Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Culturii, dar ni s-au trântit uşile. Sunt state în curs de dezvoltare care alocă fonduri importante pentru pregătirea şi participarea la MISS WORLD. Ne-am mulţumit cu fondurile alocate de sponsori şi numai eu ştiu cu câte eforturi şi sacrificii i-am găsit. Am reuşit să îi convingem pe producători că, într-o ţară unde nu găseşti bani pentru spectacole, iar fetele vin cu hainele lor de acasă - lucru inadmisibil -, fetele care se clasează pe locurile doi şi trei la MISS WORLD ROMÂNIA să participe la finala «Miss Malayesia-Queen of the Year» şi «Miss Turism International». Aceasta pentru că nu sunt posibilităţi să organizezi preselecţii în toată ţara". "Cred foarte mult în frumuseţea româncelor. Este o revenire în lumea modei, la ora actuală, a feminităţii, pe care fetele noastre o au din plin. Dar au de făcut faţă concurenţei polonezelor şi cehoaicelor, venite mai devreme în lumea modelingului. Rusoaicele sunt în vogă şi sunt foarte frumoase. Este o lume dură, iar fetele se pot întoarce, după ce au lucrat pentru marile agenţii, cu câteva zeci de dolari în cont şi cu o maşină frumoasă." încrezătoare în sine, Alexandra nu se vede făcând altceva şi speră ca afacerea ei să ia amploare în anii ce vin.