Piesa lui David Henry Dwang, autor american provenit dintr-o familie de emigranţi chinezi, ţine afişul Teatrului ODEON de aproape un an (premiera bucureşteană: 21 ianuarie 2000), aplauzele de la sfârşitul spectacolului atestând plăcerea cu care este însă primit de către public. Consacrarea piesei se plasează, însă, în anul 1988, an în care are un mare succes pe Broadway, autorul obţinând Premiul Tony pentru cea mai bună piesă, aprecierea lui drept un mare dramaturg american modern devine generală.
Spectacolul, montat la Odeon în regia 86 tinerei regizoare Ada Lupu - beneficiar al decorurilor semnate de Vittorio Holtier, al costumelor ce poartă marca Doinei Levintza şi al unei coregrafii ce aparţine strălucitului coregraf Răzvan Mazilu - câştigă un plus de interes şi prin faptul că piesa a fost inspirată de povestea reală a lui Bernard Bouriscot (un diplomat francez) şi a lui Shi Pei Pu (primadonă a Operei din Pekin), primadona fiindu-i amantă timp de 20 de ani. Idila a avut un sfârşit tragic. Diplomatul a fost acuzat de spionaj şi condamnat de un tribunal din Franţa pentru spionaj în favoarea Chinei.
Servindu-se de acest subiect incitant, montarea de la Odeon oferă publicului un spectacol plin de culoare şi mister oriental, interpreţii Florin Zamfirescu (Galimard, diplomatul francez) şi Marius Stănescu (care joacă în travesti amanta chinezoaică) dând spectacolului farmec şi savoare. Sunt absolut minunaţi. Adăugând la succesul incontestabil personajele lui Jeanine Stavarache, Irina Mazanitis, Elvira Deatcu, Dan Bădărău şi Constantin Cojocaru, roluri şi ele încărcate de nuanţe şi semnificaţii, se dovedeşte încă o dată că teatrul este echipă, că nu există roluri mari sau mici, ci numai roluri bine făcute sau puţin mai bine făcute. M...Butterfly este un spectacol în care trupa şi-a spus cuvântul, asigurându-i o lungă - sunt sigură - carieră scenică, pentru un public mereu doritor de destindere şi eleganţă.
în „Toamnă la New York" (Autum in New York), el - Will - are aproape 50 de ani, e bogat şi se bucură de mare succes la femei (în ciuda sau, mai ales, datorită părului grizonat). Ea - Charlotte - e minionă, frumuşică, mai are ceva ani până să împlinească 25 şi suferă de o maladie incurabilă. Ei se întâlnesc, se îndrăgostesc şi trăiesc, preţ de o toamnă, un love-story (evident fără happy-end) într-un New York, filmat asemeni unui decor de basm pentru adulţi. Un film cu parfum de telenovelă, care ne propune un cuplu actoricesc - Richard Gere -Winnona Ryder - aflat pentru prima dată pe ecran. Realizatoare este chinezoaica Joan Chen, care semnează acum al doilea film al ei ca regizor (după cel bine apreciat de critică „Xiu Xiu") şi pe care spectatorii noştri o cunosc, mai ales ca actriţă, din faimosul serial TV „Twin Peaks" al lui David Lynch.
în „Să moară Romeo" (Romeo Must Die), povestea de dragoste se petrece la San Francisco, iar „Romeo" este un poliţist chinez Han - închis pe nedrept într-o puşcărie din Hong Kong - care va evada şi va ajunge în America pentru a răzbuna moartea fratelui. Duşmanul său de moarte este afro-americanul O'Day, care are o prea frumoasă fată - Trish. Evident, cei doi se îndrăgostesc, iar iubirea lor este condimentată cu spectaculoase figuri de Kung-fu (întrucât „Romeo" este Jet Li, specialistul nr.1 în astfel de arte marţiale), dar şi de ritmuri hip-hop (căci „Julieta" este cunoscuta interpretă Aaliyah, care, în acest septembrie, la New York, a obţinut la MTV Music Awards trofeele „Cel mai bun videoclip feminin" şi „Cel mai bun videoclip inspirat de un film cu piesa „Try Again" din albumul „Romeo must die"). Filmul constituie debutul în regie al polonezului Andrzej Bartkowiak, stabilit în anii '70 la Hollywood, afirmat, până acum, ca director de imagine la filme ca „Prizzi's Honor", „Jade", „Species", „Dante's Peak", „Speed", „Twins", „Lethal Weapon 4".
în cu totul alt registru este „Hollow Man" („Invizibil şi Periculos"), în care povestea capătă accente de horror. Un thriller provocator şi plin de suspans, unde marea problemă a constat nu atât în crearea efectelor vizuale, ci - mai degrabă - în găsirea unui _ regizor care să integreze aceste efecte în dramă. A fost găsit în persoana olandezului Paul Verhoeven, absolvent al Universităţii din Leiden, regizor a patru dintre cele mai mari succese de public ale cinematografiei olandeze şi, la ora actuală - graţie unor filme ca „Basic Instinct", „Total Recall", „Robo Cap", „Starship Troopers", „Showgirls" -, unul dintre cei mai renumiţi, mai influenţi şi mai controversaţi realizatori de la Hollywood. Se consideră că cercetările făcute „Invizibil şi periculos" vor îmbunătăţi considerabil studierea anatomiei umane, căci ceea ce iniţial a fost conceput pentru a crea un efect vizual ieşit din comun, acum poate deveni o unealtă de predare - un instrument didactic - de o valoare inestimabilă. Capete de afiş ale acestui film despre tentaţia invizibilităţii şi disoluţia reperelor morale sunt Kevin Bacon („Apollo 13", „Râul Sălbatic") şi Elisabeth Shue („Leaving Las Vegas", „Sfântul", „Palmetto" etc.).