In 1989 a terminat Facultatea de Planificări şi Cibernetică Economică. Din 1990, în urma unui concurs trecut cu brio, s-a angajat în Televiziunea Română. A fost crainică, a prezentat emisiuni de divertisment -„Teleclubul de sâmbătă" împreună cu Cristian Topescu, emisiuni pentru copii - „Tip Top Minitop" împreună cu Adrian Enache, „Ba da, ba nu" împreună cu Daniel lordăchioaie, emisiuni pentru tineret - „Care pe care" împreună cu Valentin Uritescu. A mai prezentat şi „Zilele Porţilor deschise" -o superbă iniţiativă a TVR de Crăciun şi de Paşte în 1997 (de Crăciun, cu Mircea Radu şi Horia Brenciu, de Paşte, împreună cu trioul Temişan, Enache şi lordăchioaie). A jucat într-un film de televiziune: „Absolut neprevăzut".
Din septembrie 1999, o dată cu introducerea noii grile de program în TVR, a câştigat un proiect: „Impas în doi" - o emisiune unică în peisajul media din România, pentru că aduce pe ecran poveşti de viaţă adevărată, cu oameni adevăraţi, obişnuiţi, care acceptă să-şi deschidă sufletul pentru ca echipa ta să poată pătrunde în intimitatea căminului lor. Emisiunea se bucură de un real succes, cu atât mai mare cu cât are şi o finalitate concretă: au existat cupluri care au ieşit cu adevărat din impas.
„La sfârşitul anului trecut mi-a venit ideea renovării acestui apartament de două camere în care locuim noi. Pentru că la mine, vorba unui prieten, distanţa dintre gând şi faptă este foarte mică, în două luni am eliberat locuinţa, am renovat-o complet, evident cu ajutorul unui designer de interior şi al unui arhitect. Oricât m-aş baza pe gustul meu nativ sau pe educaţia estetică primită de la mama mea, care are talent în amenajările interioare, am simţit nevoia unui specialist şi sfătuiesc pe oricine să facă acelaşi lucru - să apeleze la oamenii de specialitate."
„Amenajarea şi decorarea apartamentului s-a închegat treptat, treptat, ideea iniţială a fost aceea a unei bucătării albastre şi, pornind de la acest lucru, totul s-a brodat etapă cu etapă. Am alergat personal pentru alegerea gresiei, a faianţei pentru baie, care este foarte veselă şi frumoasă, este o faianţă albă, dar care are şi plăci ornamentale cu stele şi cu lună, tot albastru cu galben, care
râd. Mi s-a părut o faianţă care mă reprezintă, şi am realizat o baie foarte veselă: inclusiv corpul de iluminat este un soare albastru care râde. Camera de zi este toată o com¬binaţie de albastru cu galben, pentru că, sigur, se potrivea cu albastrul şi pentru că am vrut să dau ideea unei locuinţe calde şi luminoase. Cu jaluzelele am avut câteva rezerve, fiindcă, consideram eu, jaluzelele erau numai pentru birouri, dar, negăsind efectiv o perdea care să-mi placă, am recurs până la urmă la ele. Acum, privindu-le, pot spune că nu-mi pare rău.
în rest, am avut noroc să găsesc de fiecare dată când mi-am propus să cumpăr ceva pe placul meu şi care să se potrivească cu ansamblul. întâmplarea a făcut să găsesc în România setul de corpuri de iluminat sub forma unor inimi albastre de care sunt foarte încântată şi se pare că se integrează foarte bine. Mobila se datorează în întregime conceptului elaborat de arhitect. Mi-a plăcut foarte mult ideea cu barul multifuncţional, cu televizor, cuptor, masa de două persoane care iese de sub televizor, totul inclus într-un singur corp. Fiecare lucru vine treptat. Eu cred că o casă o construieşti permanent şi faptul că ai o locuinţă frumoasă îţi creează un echilibru interior atât de necesar şi îţi oferă, totodată, bucuria de a trăi. Consider că am un apartament foarte primitor şi foarte vesel - chiar dacă am fost acuzată de unii că văd în faţa ochilor doar albastru (pentru că, la mine, şi tacâmurile, şi accesoriile de bucătărie, şi lumânările, şi telefonul mobil, şi telefonul fix sunt albastre). Toate acestea pentru că este culoarea care îmi redă optimismul şi veselia."
„Iubesc foarte mult florile şi mă simt onorată atunci când le primesc chiar fără să fie o ocazie deosebită. Acest gest îl înţeleg ca un compliment faţă de felul meu de a fi. îmi place să le îngrijesc şi, pe lângă plantele de interior, cărora le-am amenajat în noua mea casă un loc special, să am flori în permanenţă. încă le mai primesc, deci nu sunt nevoită să mi le cumpăr singură. Soţul meu nu este gelos pe cei ce îmi dăruiesc flori, dimpotrivă, este mândru. în mod deosebit, aproape de sufletul meu sunt lăcrimioarele, florile albe: trandafirii, crinii, gerberele. Până în acest an nu-mi plăceau garoafele, dar când, de mărţişor, am primit un buchet în alb-roşu, mi-am dat seama că şi garoafele pot fi puse în evidenţă şi pot spune ceva.
în călătoria noastră spre Australia -care s-a întâmplat demult şi pe care dorim s-o reiterăm - în escala pe care am făcut-o în Singapore, soţul mi-a cumpărat un superb buchet de orhidee albe şi mi-a spus că tot eu rămân cea mai frumoasă floare."