Monaco World Summit Dedicat unei lumi mai umane

Sub acest logo s-au reunit, în ultima lună a anului 2001, la Monaco, şefi de state, membri ai guvernelor, reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale, lideri din domeniul afacerilor şi finanţelor din peste 100 de state.

Sub egida Forumului Crans Montana şi a Summitului Mondial de la Monaco şi sub înaltul patronaj al Alteţei Sale Serenissime Prinţul Rainier, suveranul statului Monaco, şefi de state şi de guverne, oameni de afaceri din prima linie s-au întâlnit la Monaco, în numele „unei lumi mai umane".
Forumul Crans Montana, fondat în 1989, la Geneva, şi Summitul Mondial de la Monaco, ale cărui baze s-au pus la Monte Carlo, au creat împreună o organizaţie independentă care, prin forumurile şi întâlnirile la vârf organizate, reprezintă o interfaţă între lumea afacerilor şi puterea politică. Ea oferă un cadru mai puţin formal decât întâlnirile strict oficiale, propice dezbaterii problemelor unei lumi în continuă mişcare: pacea, dezvoltarea armonioasă, eradicarea sărăciei, a dezechilibrelor care nu permit tuturor naţiunilor să-şi spună cuvântul în procesul globalizării, ofensiva banului,care „nu are, doar prin forţa lui, suficientă legitimitate pentru a conduce afacerile lumii" - după cum sublinia, în mesajul său, preşedintele Forumului Crans Montana, Jcan-Paul Carteron.
„După 11 septembrie 2001, lumea s-a schimbat şi riscăm să ne pierdem reperele. Dezvoltarea economică este o latură esenţială a progresului mondial, dar nu trebuie uitat că scopul e: final trebuie să fie ameliorarea condiţiei umane. Dimensiunea umană nu poate fi separată de noţiunile de progres şi prosperitate economică. Uitarea acestui lucru duce la eşec (Jean-Paul Carteron)." Aplicând această filozofie ambiţioasă, Summitul Mondial de la Monaco şi Forumul Crans Montana au deschis (în definiţia organizatorilor) spaţiu pentru dialoguri imposibile" - interlocutorii fiind personalităţi diferite, reprezentând culturi şi tradiţii diferite. La Monaco, o dată în plus, imposibilul a devenit posibil.
Jean-Paul Carteron este partizanul întâlnirilor informale între oamenii de afaceri şi politicieni. Pentru acest gen de discuţii, mai fructuoase şi favorabile înţelegerii şi păcii, el a creat Forumul Crans Montana şi Monaco World Summit.
Domnule Jean-Paul Carteron, sunteţi iniţiatorul unor prestigioase forumuri: Crans Montana, Monaco World Forum etc. Cum aţi ajuns la ideea creării lor?
Există, astăzi, o interdependenţă totală între lumea politică şi cea a afacerilor. Oamenii politici reprezintă foarte puţin, dacă în spatele lor nu se găseşte angajamentul oamenilor de afaceri. În mod similar, lumea afacerilor are nevoie să câştige credibilitate, prin intermediul mediilor guvernamentale, sprijin în demersul lor de a cuceri noi pieţe şi suport pentru proiectele lor. Acest gen de forumuri se bazează pe necesitatea fiecăruia dintre cele două grupuri de a se face cunoscut, recunoscut şi apreciat, să demonstreze credibilitate proprie, căci - dincolo de contactele personale, necesare pentru realizarea acestor planuri concrete - există posibilitatea descoperirii propriilor limite. Aceste forumuri oferă şansa unor întâlniri cu un mare potenţional. Noi propunem o plajă de lucru foarte puţin rigidă, un cadru elastic, în care oamenii se regăsesc disponibili din punct de vedere intelectual şi descoperă ce elemente au în comun. Există, prin urmare, preocuparea pentru constituirea unui grup, provenind fie din mediul oficial, fie din cel al afacerilor, de oameni dornici să se asocieze într-un mod liber, astfel încât să se stabilească un maximum de comunicare între ei. Forumurile acestea există pentru ca oamenii să se asocieze, să se descopere şi să creeze între ei legături personalizate. Ştiu că formula funcţionează, fiindcă adesea, cum aceste summituri au loc în ajunul vacanţelor, cei care stabilesc contacte în cadrul lor se vizitează ulterior, în timpul vacanţelor.

Ce aşteptaţi de la Forumul Crans Montana, domnule Jean-Paul Carteron?
Exact ce am precizat mai devreme: ca membrii ambelor tabere să „facă priză" direct, fără formalităţi sau protocol şi să creeze o relaţie personală. De aceea, este important atât pentru unii, cât şi pentru alţii, să participe la toate forumurile. Temele dezbătute sunt pretexte, ele nu sunt o universitate, o şcoală; ce contează, cu adevărat, sunt cei prezenţi şi faptul că se creează punţi între ei. Sunt foarte plăcut impresionat să văd că unii oameni de afaceri se cunosc bine, se tutuiesc... Dar, pentru a ajunge aici, ei s-au întâlnit de mai multe ori, au luat cina împreună, s-au împrietenit.
Cum vedeţi problema elitelor, acum, la început de mileniu'.'
In zilele noastre, problema e1itelor nu mai funcţionează. Aroganţa nu mai merge. Astăzi, trenul are o singură clasă şi toată lumea trebuie să accepte să se întâlnească cu toată lumea, să supună dezbaterilor propriile idei. proiecte, să accepte contrazicerile, să schimbe opinii. Cred că noi asigurăm un cadru propice pentru acest tip de demers.
Aţi putea enumera câteva dintre rezultatele concrete ale Forumului Crans .Montana în anul 2001?
Rezultatele concrete se regăsesc în lumea afacerilor. Unul dintre punctele forte ale credibilităţii mele constă în faptul că nu m-am ataşat de nici unul dintre medii, nici de cel al afacerilor, nici de cel politic, în toţi aceşti ani, de când fiinţează Forumul. Poate de aceea nu mă interesează ce s-a rezolvat în mod concret în domeniul afacerilor. Din contră, ştiu că businessmenii revin mereu, ca dovadă că lucrurile funcţionează bine pentru ei. Pe de altă parte, dacă oamenii politici revin, înseamnă că şi pentru ei „sistemul" funcţionează, în concluzie, rezultatul global este pozitiv. Dacă m-aş implica în afaceri, s-ar crea o problemă de imagine. De pildă, dacă cineva, care vrea să facă o afacere, vine la mine şi-mi vorbeşte despre o persoană, trebuie să ştie că eu nu reprezint un concurent. Şi asta fiindcă eu nu am interese de ordin material -aspect foarte important. Un lucru este foarte limpede: iubesc oamenii de afaceri. Uneori recomand unui prim-ministru să conlucreze cu o anumită companie. El mă ascultă, fiindcă ştie că i-am făcut recomandarea fără să fiu interesat în mod personal. Pe mulţi i-am ajutat să câştige milioane şi milioane de dolari, facilitând contacte favorabile. Dacă însă aş intra în joc, aş deveni dependent şi mi-aş pierde credibilitatea.
Ce vă propuneţi pentru unul 2002 ?
Principala noastră ambiţie este ca, o dată cu noul secol, să eliminăm aroganţa, fiindcă până acum lumea a fost condusă de
aroganţa. Este timpul ca şefii politici şi conducătorii marilor businessuri să ia act de responsabilitatea lor socială. Cred că Forumul 2002 creează o deschidere importantă în acest sens. Noi am practicat tot timpul o mare deschidere faţă de toate curentele de gândire, în special faţă de ONG, mondializarc etc. Cei care sunt împotriva fenomenului de mondializare găsesc la noi o tribună de afirmare pentru punctul lor de vedere, în vreme ce, în alte părţi, ei manifestă în stradă.
Acceptaţi cu uşurinţă afirmarea unor opţiuni divergente?
Dorim ca, în cadrul Forumului, să existe un maximum de complementaritate şi, în interiorul lui, să existe grupuri care să-şi creeze propria activitate în „marea casă' a Forumului. Nu ne aflăm aici pentru a trasa căi de urmat Ce drept aş avea eu să spun oamenilor: „Trebuie să mergeţi în această direcţie!" Nici unul, evident.
În ce măsură vi se pare că succesul Forumului se datorează charismei dumneavoastră si cât altor calităţi pe care le-aţi demonstrat, precum capacitate de dialog, pregătire profesională exemplară etc.?
Ceea ce este important, cu adevărat, nu este charisma, ci discreţia. Dincolo de discursul pe care l-am ţinut la deschiderea Forumului, veţi observa că, dacă lumea mă vede pretutindeni, nu este fiindcă transmit mesaje. Nimeni nu vine aici pentru a asculta discursurile mele. Atâta vreme cât oamenii sunt convinşi că sunt un catalizator, lucrurile se îndreaptă într-o direcţie pozitivă. Respect oamenii politici, mulţi îmi dau telefon în mod regulat, pentru a-mi cere părerea într-o chestiune sau alta, şi sunt foarte respectuos fiindcă ei au o anumită legitimitate, au fost aleşi, au o poziţie pe care nu am dreptul s-o influenţez. Personal, mă aflu în poziţia interlocutorului ce-şi asumă rolul psihanalistului care ascultă şi înlesneşte oamenilor posibilitatea de a se întâlni, de a comunica, de a se înţelege. Nu am nici o clipă tendinţa să influenţez comportamentul cuiva.
Recunoaşteţi valoarea acolo unde o vedeţi, domnule Carteron?
Este destul de greu, există oameni care disimulează. Poţi avea un anumit feeling, dar poţi foarte bine să te înşeli, fiindcă atitudinea omului politic este dictată de anumite interese, la un moment dat. În România, există un om care a urcat până în vârful piramidei şi care nu mai reprezintă nimic. Asta fiindcă arta omului politic nu este să urce pe creasta valului, ci să rămână în vârf, cum este cazul preşedintelui Iliescu. Adesea, el a fost criticat în străinătate, dar niciodată în legătură cu ce este el, ci, cel mai adesea, în legătură cu ce se susţinea că fusese. Calitatea cea mai importantă a lui Iliescu este hărnicia. Atunci când ţine un discurs, sunt impresionat de cantitatea de note manuscrise pe care o foloseşte, corectate, şterse, tăiate, pline cu însemnări; acest om munceşte şi, ca atare, este deja demn de tot respectul. În al doilea rând, este un om care are umilinţa situaţiilor. Eu l-am văzut în situaţii delicate, în care a avut nobleţea extraordinară să rămână umil şi să pară că acceptă anumite lucruri - fiindcă sunt în interesul României. Dovada este că românii l-au rechemat în arenă. Păcat pentru anii pierduţi, fiindcă acei ani au fost preţioşi pentru România. Cred că acest tip de umilinţă de toate nivelurile este esenţial astăzi, în raport cu aroganţa afişată dc conducătorii de până în '98.
Puteţi să ne spuneţi ceva inedit despre familia dumneavoastră?
Sunt divorţat, dar mă voi recăsători curând. Am doi copii din prima căsătorie, dar nu locuiesc cu mine. Mi se pare important să transmiţi un mesaj copiilor tăi, pentru ca ei să trăiască mai bine. Am adoptat o fetiţă din România, originară din Giurgiu, al cărei naş a fost Petre Roman.

JEAN-PAUL CARTERON

Data naşterii: 31 iulie 1946
Locul naşterii: Franţa
Naţionalitate: Elveţiană şi franceză
Educaţie:
Facultatea de Drept şi de Ştiinţe Economice din Paris şi institutul de Studii Judiciare al Universităţii din Paris (1968)
Experienţă profesională; Avocat la Curtea de Apel din Paris; Preşedinte fondator al Forumului de la Crans Montana; Preşedinte fondator ai Forumului Crans Montana Mediteranean; Preşedinte fondator al Forumului Monaco World Summit; Preşedinte fondator al Institutului pentru Conducere Globală; Membru fondator al Fundaţiei Europene Titulescu
Distincţii franceze şi internationale: Chevalier de l'Ordre National de la Légion d'Honneur; Grand Chancelier de l'Ordre de la Légion d'Honneur;
Conseiller du Commerce Extérieur de la France etc;
Médaille du Conseil de l'Europe (1994) Médaille du 5-eme Anniversaire de la Révolution Roumaine (1994); Chevalier de l'Ordre de la Legion d'Honneur;
Grand Chancellor de l'Ordre de la Legion d'Honneur; Conseiller du Commerce Exterieur de la France, Medaille du Conseil de l'Europe (1994);
Medaille du 5™' Anniversaire de la...

10 LUCRURI PE CARE NU LE ŞTIŢI DESPRE JEAN-PAUL CARTERON

Cuvântul preferat/motto:
„Committed to a more humane world"
(„Dedicat unei lumi mai umane")
Cel mai frumos loc din lume:
Insulele Lérins, la cinci minute depărtare de
Monte Carlo
Ce aveţi, de obicei, in buzunare?
Nimic semnificativ: buletinul de identitate,
cartea de credit, câteva bancnote.
Nu am portmoneu.
Hobby: Yachting
Automobilul preferat: Daimler Benz
Compania aero preferată : Air France
Bucătăria Preferată: Italiană
Hotelul preferat: Piaza Athénée din Paris (Hilton din Bucureşti când simt în România)
Actorul preferat, actriţa preferată: Robert De Niro, Sharon Stone

Forumul Crans Montana -2001 a acordat un interes accentuat ţărilor din Europa Centrală şi de Est.

PETĂR STOIANOV, FOSTUL PREŞEDINTE AL BULGARIEI, PREZENT LA MONACO WORLD SUMMIT, A ACORDAT UN INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE PENTRU REVISTA INDIGO.

Domnule preşedinte, cum comentaţi rezultatele ultimelor alegeri din Bulgaria ?
Fiecare mandat are un început şi un sfârşit. Dc aceea nu privesc cu ochi critic alegerile. Ceea ce contează este ca Bulgaria să-şi continue dezvoltarea în sensul pe care eu l-am considerat important pentru ea, respectiv apropierea de NATO, integrarea în Uniunea Europeană, şi-i doresc din toată inima succesorului meu să atingă aceste obiective. In ceea ce mă priveşte, situaţia mea personală nu are o relevanţă chiar atât de mare. Cel puţin un an, voi sta departe de politica activă, voi lua o pauză, pentru a reflecta asupra evenimentelor pc care le-am trăit, după care viaţa îmi va arăta ce voi face.
Ce aşteptaţi de la anul 2002, pentru ţara dumneavoastră'.'
Provin dintr-o familie în care tradiţiile renaşterii naţionale sunt foarte importante. Pentru mine, Bulgaria are un viitor de mare însemnătate. Nu spun asta pe un ton declarativ, cred sincer în potenţialul poporului bulgar şi sunt convins că, în viitor, Europa unită nu va fi completă, ca proces, dacă nu va cuprinde şi Bulgaria, şi România. Implicarea femeilor in activitatea politică este tot mai evidentă. Cu atât mai mult, a soţiilor oamenilor de stat. Cum comentaţi această orientare?
Am observat acest trend de acum 22 de ani - de când i-am cerut mâna soţiei mele şi nu am fost surprins! Mă bucur, acum, să am această confirmare din partea dumneavoastră. Cred că nu trebuie cruţat nici un efort pentru a atrage atenţia lumii asupra Bulgariei, fiindcă, după 45 de ani de regim comunist, imaginea Bulgariei trebuie să fie percepută în toată complexitatea ei istorică şi culturală. Suntem datori să promovăm această bogăţie pnn actele noastre, prin comportamentul nostru. Pc planul civilizaţiei, noi aparţinem, în mod indiscutabil. Europei, deci trebuie să reducem distanţele, pe cât posibil.
Ce puteţi spune cititorilor noştri despre familia dumneavoastră?
Am doi copii, un băiat, student în anul III la Ştiinţe Economice, şi o fată de 12 ani. Datorită decalajului dc vârstă dintre cei doi copii, ne-am bucurat de prezenţa copiilor o perioadă de peste 20 de ani.
„Într-o lume cu probleme multe şi diverse, Monaco este preocupat să consolideze ceea ce are."
Din interviul cu Patrick Leclercq, ministru secretar de stat al Principatului Monaco

Ce reprezintă Forumul pentru Monaco, domnule ministru?
Summitul mondial pe care-l prezidează domnul Jean-Paul Carteron este un eveniment anual foarte important pentru Principat, fiindcă el permite conducătorilor din întreaga lume să vadă ce înseamnă Monaco, stat cu o economie mult mai diversificată decât se crede: industrie, turism, comerţ, bănci, cu alte cuvinte, o economie foarte sofisticată, foarte modernă, şi toate acestea, invitând lumea să participe la sesiunile Forumului.
Cum ati primit evenimentele din II septembrie 2001?
Principatul a reacţionat imediat la tragedia din 11 septembrie, dar a făcut-o din punct de vedere emoţional, dat fiind legăturile sentimentale care există între Monaco şi Statele Unite, prin Prinţul Rainier. Consecinţele au fost foarte brutale, în anumite sectoare ale economici, şi s-au tradus printr-o scădere a ritmului de dezvoltare economică. Au existat, de asemenea, şi consecinţe politice: lumea şi-a dat seama, într-un mod foarte brutal, de ameninţarea pe care o reprezintă terorismul internaţional. Cred că s-a creat, în sânul comunităţii internaţionale, voinţa de a trata corespunzător această problemă, de a elimina terorismul. Există un aspect concret, care este administrat în prezent. El îi are în vedere pe cei direct vinovaţi de evenimentele din 11 septembrie şi care s-a tradus prin intervenţia din Afganistan. Acest moment a fost tratat cu multă înţelepciune, evitându-se, pe de o parte, extinderea conflictului, iar pe de altă parte, transformarea lui într-o ciocnire între valori culturale atât de diferite, cum sunt cele orientale şi cele occidentale. Până în prezent, s-a evitat riscul unui asemenea derapaj.
Puteri să ne vorbiţi despre câteva dintre priorităţile economice ale Principatului. Monaco este un caz deosebit. Să nu uităm că Principatul este un stat foarte mic, cu numai 35.000 de locuitori, cu caracteristici unice, care au dus la un mare dinamism şi la iniţiativă. De-a lungul ultimelor decenii, ţara a fost condusă cu multă inteligenţă, cu perseverenţă şi destoinicie. Monaco este asociat cu plăcerile estivale, cu vacanţele. In realitate, oamenii care locuiesc aici muncesc, muncesc foarte mult. S-au identificat şi explorat posibilităţi deosebite legate de marile echipamente. Monaco a alocat acestui domeniu un sfert din bugetul său. Nu cred că există multe ţări în lume care să se laude cu asemenea investiţii. Nici o altă ţară nu alocă atât de mult pentru domeniul public, proporţional cu populaţia şi întinderea ţării. Un exemplu elocvent este cel al căilor ferate. Ele traversează Principatul de la un cap la altul. A devenit, astfel, o adevărată pacoste, de aceea s-a vârât totul în subteran, inclusiv gara. Sub domnia Prinţului Rainier s-a mărit teritoriul ţării cu 20%, smulgându-se apelor suprafeţe întinse de teren. Pe scurt, condiţiile particulare ale ţării au creat o dinamică şi o activitate economică intensă. Fireşte, oamenii din alte ţări au alte atuuri. Vă amintesc, de pildă, că Monaco nu este membru al UE. Comunitatea Europeană nu ne-a propus nici o asociere, după cum nu a propus nici celorlalte state mici, ca Lich-tenstein şi San Marino, să devină membri ai UE. Acest lucru se va întâmpla într-o zi, dar, pentru moment, nu avem un parteneriat deplin.
Cum se prefigurează începutul de mileniu pentru Principului Monaco?
Ne aflăm într-un moment când, pe plan internaţional, situaţia economică este incertă. Deci, ceea ce facem este să continuăm marile orientări pe care ni le-am propus până în prezent. Când nu eşti sigur, nu este recomandabil să inovezi; când mediul este problematic, trebuie să consolidezi ceea ce ai, să eviţi asumarea de riscuri în alte domenii. 2002 este un an de consolidări, în care vom încerca să menţinem creşterea prezentă, locurile de muncă, activităţile culturale, sportive etc, deja planificate. În 2002 nu există, prin urmare, inovaţii în raport cu anul trecut.

10 LUCRURI PE CARE NU ŞTIŢI DESPRE PATRICK LECLERCQ

Cuvântul, motto-ul preferat:
„Nu cred că am un cuvânt preferat"
Locul cel mal frumos din lume :
Mai multe
Ce obiecte duceţi în buzunare?
Un portofel, agenda, cheile, batista, bricheta, cartea de credit, câteva bancnote.
Hobby
Nu am, nu sunt o fire sportivă. Îmi place să citesc, să mă uit la televizor, să merg la cinematograf.
Automobil preferat: Audi
Compania aeriană preferată: Air France (Air Libre)
Felul de mâncare preferat:
Preferinţele mele culinare se referă la... cantităţi: porţii mici şi variate, nu mari şi monotone.
Hotelul preferat:
Cel în stil tradiţional, cu personalitate.
Actorul preferat/actriţa preferată:
Sunt mereu alţii, în funcţie de perioadă, iar actriţele neapărat să fíe frumoase.
Animalul preferat: Câinele meu - un Cocker.