Când vii din exotica şi îndepărtata Columbie - ţara smaraldelor şi a cafelei, dar şi kilometrul zero mondial al drogurilor, contra cărora guvernul desfăşoară în ultima vreme, cu reuşite, un adevărat război - pentru a locui într-o vilă superbă, de început de veac bucureştean, la confluenţa a două parcuri vechi, melancolice, nu se poate vorbi decât de o mutaţie fundamentală. Excelenţa sa, ambasadorul Columbiei în România, domnul Enrique Arias Jimenez, şi doamna Ileana Maria, soţia sa, au făcut acest pas cu distincţie şi eleganţă, adaptându-se „din mers" la o viaţă cu totul nouă.

Născut în 1932, domnul ambasador - e momentul să o spunem - se află la prima sa experienţă diplomatică. A primit misiunea cu seninătate, cu calm, pregătit să facă faţă surprizelor unei ţări aflate într-o altă emisferă geografică, cu o istorie diferită, născută pe pământul civilizaţiei şi spiritualităţii greco-romane.
.. .dacă nu cumva în întreaga Americă de Sud, este gazda noastră de azi, soţia ambasadorului Columbiei la Bucureşti: neobişnuitul nume l-au auzit părinţii ei, pe un vapor, şi pentru că li s-a părut melodios şi oarecum magic l-au pus fetiţei lor nou-născute. Coincidenţa a făcut ca, mulţi ani după aceea, doamna de Arias să găsească aici, în România, o medalie comemorativă emisă cu prilejul botezului prinţesei Ileana, fiica reginei Maria şi a regelui Ferdinand.
Amprenta gustului şi rafinamentului educat se regăseşte în întreaga vilă în care suntem invitaţi să intrăm, cu ospitalitate, într-o ambianţă luxoasă, cu decoraţie discretă.
Epatante sunt doar vitraliile, uşile cu ochiuri de cristal încastrate în lemn acaju, plafoanele casetate, colonetele care marchează intrarea în salon, printr-o arcadă generoasă. Melanjul rezultat este o compoziţie eclectică, dar impecabilă sub raportul imaginii.
„Am lucrat mult la această casă, spune doamna ambasador, dar cred că, în final, s-a dovedit a fi meritat. Tot timpul petrecut în România va fi de neuitat, dar ceea ce voi regreta mai mult şi mai mult va fi această casă, cum sunt încă atâtea în Bucureşti şi care dau un farmec greu de definit oraşului.
Soţii Arias Jimenez au un adevărat cult al familiei şi căminului. Au patru copii şi cinci nepoţi, care locuiesc în mai multe colţuri ale pământului. Reuşesc să se întâlnească rar, dar bucuria e cu atât mai mare. De aceea, despărţirea de Bogota, unde au un apartament modern -care dă spre frumoasele grădini ale Ambasadei Franţei - a fost mai puţin dureroasă decât cea de familie. Se vor reuni însă, în curând, la Bucureşti, pentru a-şi petrece o parte a vacanţei de vară împreună.
Columbia - ţară cu 40 de milioane de locuitori şi o suprafaţă de cinci ori mai mare decât a României - are un peisaj de o mare diversitate: de la munte la mare faci o jumătate de oră, nopţile sunt mai reci şi zilele mai calde, un fel de primăvară perpetuă, fascinantă pentru vizitatorii neo bişnuiţi cu blânda alternativă a climatului. Cât despre „colţul" nostru de pământ, nu ştiau aproape nimic atunci când au fost nominalizaţi la post: Cea uşescu şi Dracula erau singurele „coordonate" de localizare geografică. Domnul ambasador, personalitate cu solide studii politehnice, a lucrat îndeosebi în sfera afacerilor şi a administraţiei, în structuri naţionale şi internaţionale de vârf. „Nu sunt un om bogat", spune domnia sa; este, de altfel, evident, că avem în faţă un om dintre cei cu merite reale, dintre puţinii care au pus la temelia construcţiei vieţii lor: munca, valorile tradiţionale, familia, credinţa.
In urmă cu doi ani, actualul guvern columbian l-a numit pentru principalul post diplomatic în ţara noastră. Raporturile dintre cele două state sunt tradiţionale şi, o vreme, şi cele comerciale au cunoscut o dinamică interesantă. Fie chiar şi doar prezenţa celor 300.000 de Dacii în Columbia şi merită a fi consemnată. Acum, noi, românii, importăm cărbune şi încă multe altele, dar ne aflăm încă departe de a atinge „vârful de sarcină".
Columbia s-a schimbat foarte mult, s-a schimbat radical. Ea devine din ce în ce mai atractivă pentru comerţul ei, pentru turism, pentru practic inepuizabilele ei tezaure istorice şi culturale, declară domnul ambasador. Femeile se află acum într-o poziţie foarte bună, ceea ce reprezintă o mare reuşită: ele reprezintă o treime din guvern, ocupă posturi importante în administraţie şi economie, iar la anul va fi chiar şi o candidată la preşedinţia ţării.
...Chiar şi numele Ileana îl poartă acum trei-patru doamne.
în ce priveşte postura cu totul nouă în care se află Ileana Maria şi Enrique Arias Jimenez, aceştia găsesc viaţa diplomatică a fi foarte agreabilă la Bucureşti. Mai ales sălile de concerte, dar şi expoziţiile, spectacolele... ţara însăşi are în soţii Arias Jimenez, prieteni de suflet.
Grupul diplomaţilor latinoamericani este solidar şi desfăşoară o multitudine de activităţi comune. Nu lipsesc dintre ele vizionările de telenovele, „Betty cea urâtă" şi „Cafe" având mare succes în sudul continentului aflat de partea cealaltă a Pacificului. Intre timp, la noi, prima Ileană a Columbiei - care adoră antichităţile, mobila englezească Chippendale, Gal-le-urile, icoanele ruseşti şi obiceiurile româneşti - se plimbă prin Herăstrăul „foarte apropiat inimii mele", călătoreşte cu soţul ei în Moldova, la Bran, la Peleş, ascultă muzică, ceva inconfundabil, persistent, ca un parfum de iasomie legându-i pentru totdeauna de ţara pe care destinul le-a scos-o în cale. Poate că să fii ambasador nu înseamnă doar să reprezinţi o patrie, ci să o iubeşti şi pe aceea în care ai trăit câteva mii de zile din viaţa ta.

Enrique Arias Jimenez

Născut: la 28 iunie 1932
Studii:
■ Facultatea de inginerie sanitară, Universitatea Naţională a Columbiei - diplomă de inginer civil (1956);
■ Specializare în inginerie sanitară la Institutul Politehnic din München (19571958);
■ Studii economice la Universitatea Anzilor din Bogota (1963-1965);

Cariera profesională:

■ 1958-1961: director economic, Ministerul Dezvoltării Economice;
■ 1962-1966: director general la „Alcalis de Colombia SA", Cartagena;
■ 1967-1970: director general la „Monomeros Colombo-Venezolanos SA", Bogota;
■ 1971-1974: director al „Proexpo", Paris;
■ 1974-1987: om de afaceri, asociat şi administrator la mai multe societăţi columbiene;
■ 1982-1987: director executiv pentru Columbia şi Peru al Băncii Interamericane de Dezvoltare, Washington;

■ 1987 până astăzi: om de afaceri, coordonator al unor proiecte finanţate de Banca Mondială şi Banca Interamericană de Dezvoltare;
■ 1990-1995: director executiv al Centrului Latino-American de Privatizare.
■ Membru al unor consilii de conducere ale unor institute, companii, fundaţii şi bănci.

Activitatea publicistică:

■ director al revistelor „Send de Comcel" (tiraj de 300.000 de exemplare lunar) şi „Viitorul Columbian";
■ fondator şi director al revistei „industria Columbiană";
■ colaborator permanent la ziarele „La Republica", „La Prensa", „El Universal", precum şi al altor ziare şi reviste columbiene şi din străinătate.

Decoraţii:

■ decoraţia de merit pentru servicii conferită de guvernul peruan, decembrie 1997.
limbi străine cunoscute:
■ engleză
■ franceză
■ germană