La sfârşit de aprilie, câteva dintre legendele sportului mondial şi-au dat întâlnire la Sala Olimpia din Ploieşti. Nadia Comăneci, însoţită de soţul ei, fostul campion olimpic Bart Conner, Ion Tiriac, Marius Urzică, Măria Olaru, Simona Amânar, Claudia Presăcan au fost alături de „copiii de aur" de azi ai gimnasticii româneşti - Andreea Răducan, Silvia Stroescu, Dan Potra, Marian Drăgulescu etc. Aparent în planul doi, dar conducându-i pas cu pas spre victorie, s-au aflat şi antrenorii intraţi, de asemenea, în legendă - Octavian Belu, Mariana Bitang, Dan Grecu.Cea de-a 44-a ediţie a Campionatelor Internaţionale de Gimnastică ale României, organizată prin generozitatea unor sponsori ca Petrom, Zepter, Romtelecom, BCR, Ar-thema International - ca agenţie exclusivă pentru imaginea FRG -, a aliniat la start sportivi din 25 de ţări, într-o competiţie cu miză dublă: confruntarea cu noul cod de punctaj, impus la începutul acestui an de către Federaţia Română de Gimnastică, şi „repetiţia generală" înaintea Mondialelor din noiembrie de la Gent. În cele trei zile de concurs, sportivii - gazde şi oaspeţi, deopotrivă - au avut alături un public entuziast şi avizat, care le-a urmărit cu emoţie fiecare mişcare, a aplaudat şi victoriile, şi curajul de a duce până la capăt o evoluţie întreruptă de şovăieli sau aterizări ratate. „Cazi, te ridici şi mergi mai departe" - impresionată de această înverşunare pozitivă, doamna Ecaterina Andronescu, ministrul educaţiei şi cercetării, o prezenţă distinsă la campionat, îmi spunea, în loja oficială: „Este o lecţie de viaţă -vedeţi? - de la toţi învăţăm câte ceva: pentru copiii aceştia, tenacitatea, dorinţa de a atinge performanţa trec dincolo de instinctul de conservare! Este absolut formidabil!".La Olimpiada de la Sydney s-a spus că România are cea mai puternică şcoală de gimnastică din lume. La Ploieşti, s-a reconfirmat: Andreea Răducan, vedeta incontestabilă a competiţiei, a urcat de trei ori pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de premiere; Dan Potra - de două ori; Marius Urzică şi Marian Drăgulescu nu au avut nici ei rivali - nouă titluri de campion internaţional al României au rămas acasă. Ion Tiriac, preşedintele Comitetului Olimpic Român, şi Nadia Comăneci, preşedinte de onoare al Federaţiei Române de Gimnastică, Nicolae Vieru, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică şi vice¬preşedinte al Comitetului Executiv al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică, Ecaterina Andronescu şi colegul domniei sale, ministrul tineretului şi sportului, Georgiu Gingăraş, Angela Crăciun, director general Ar-thema Internaţional şi preşedinte fondator al revistei „Indigo", Corina Cucoli, director coordonator Joinis Press Group, s-au numărat printre cei care au petrecut panglica medaliilor pe după gâtul celor mai buni gimnaşti ai campionatului din acest an. Încărcaţi de flori, de plachete omagiale, de trofee şi cadouri, însoţiţi de aplauze entuziaste, campionii au părăsit sala. Dincolo de perimetrul ei, erau nişte adolescenţi obişnuiţi - simpli, spontani, copilăroşi chiar. Seara au ieşit să se plimbe prin oraş şi n-ar fi atras cu nimic atenţia dacă nu ar fi fost ceva mai frumoşi decât media - cu trupuri sculpturale, mişcări agile şi o lumină aparte în priviri.Graţie şi forţă, precizie şi avânt, calcul riguros şi poezie în fiecare mişcare - din contopirea contrariilor „se naşte" un campion. Când el îşi face intrarea in lumea dură a performanţei, un altul pleacă. Despre acest echilibru fericit mi-a vorbit antrenorul Octavian Belu, după ce campionatul, cu toată încărcătura lui de griji şi bucurie, se încheiase: „Atât timp cât echipa «pierde» două-trei campioane şi tot atâtea vin din urmă - şi, până acum aşa s-a întâmplat -, nu avem de ce ne teme".Concursul de la Ploieşti s-a încheiat cu festivitatea de retragere din activitatea compe-liţională a Simonci Amânar, Măriei Olaru, Claudiei Presăcan şi Corinei Ungureanu. Carina a avut parte de o ceremonie individuală. A doua zi Simona, Măria şi Claudia au trecut pe sub podul de flori închipuit de antrenori şi de fostele lor colege, cu feţele strălucind de lacrimi şi de frumuseţea pe care au dăruit-o lumii. Ce a fost în sufletul lor în acele momente mi-au destăinuit mai târziu:Simona Amânar: ..Cred că am fost foarte norocoasă, am realizat lucruri extraordinare pentru mine. Am muncit mult, dar a meritat. Îmi este foarte greu să mă despart de fete, pentru că nu cunosc altă lume decât cea pe care am împărţit-o cu ele".Maria Olaru: „Sunt mulţumită de cariera pe care mi-am construit-o, poate că am obţinut chiar mai mult decât m-aş fi aşteptat. Am un singur regret: că tatăl meu nu s-a putut bucura dc tot ce am realizat - a murit când eu aveam trei ani şi ştiu că îşi dorea mult un băiat, care să fie fotbalist..."Claudia Presăcan: „Eu nu abandonez performanţa (Claudia este cârmaci la clubul de canotaj Steaua), dar anii de gimnastică sunt cei care m-au format şi mi-au adus satisfacţii extraordinare. Nu e deloc o despărţire uşoară, dar asta este..."Pentru antrenori, emoţia despărţirilor este „un exerciţiu" continuu.Pentru Mariana Bitang „este foarte, foarte greu de fiecare dată când pleacă o gimnastă. Rigorile vieţii noastre ne fac să petrecem foarte mult timp împreună, noi suntem, într-un fel, familia acestor copii şi orice plecare lasă un gol în urmă..."Octavian Belu se autocenzurează bărbăteşte: „M-am obişnuit. Sigur că nu e uşor, am ascuns şi eu. cum am putut, o lacrimă... Dar viaţa merge înainte".Iar Andreea Răducan, zvârluga pentru care s-ar fi putut striga: „Reginele s-au retras, trăiască regina!", mi-a mărturisit că preia „succesiunea cu sentimente amestecate: „De fiecare dată când pleacă o colegă, simţi că ţi se predă ştafeta. Şi nu e chiar aşa uşor să fii lider! Sper din tot sufletul să fiu în stare să duc această ştafetă mai departe, împreună cu celelalte fete din echipă!".Pentru campionii care pleacă şi pentru cei ce rămân, sala s-a ridicat în picioare, a aplaudat îndelung şi a cântat „La mulţi ani!", aşa cum numai pentru Nadia Comăncci se mai cântase, acolo, odinioară.