Unul dintre domeniile de afaceri care s-a dovedit a fi profitabil în România sunt confecţiile. Dacă luăm în considerar spiritul manageria' dinamic şi eficient al doamnei Violeta Ţigănescu, atunci vom înţelege cu uşurinţă de ce s-a orientat spre această latură. Şi cum româncele sunt în pas cu moda şi doresc tot timpul noutăţi vestimentare, putem considera acest fapt drept cheia dezvoltării unei afaceri înfloritoare.

Violeta Ţigănescu

Născută la 27 noiembrie 1966 în Suceava, Violeta Ţigănescu s-a dovedit încă din copilărie o persoană activă, dornică de cunoaştere. In acest sens, a încercat să înveţe din fiecare domeniu câte puţin. A studiat teatru, muzică, limbi străine. A terminat Liceul de construcţiişi tehnologia lucrărilor. In ideea că-i va folosi vreodată, la 20 de ani, a urmat cursurile unei şcoli de marochinărie şi blănărie în paralel cu Şcoala de asistent medical la Crucea Roşie. Mai apoi, după ce a venit pe lume Adeline Gabriela Hosman, a hotărât să meargă în Italia pentru a-şi lărgi orizonturile. Aici a absolvit Institutul de Artă din Florenţa, a cunoscut oameni influenţi alături de care a reuşit să deprindă experienţa în domeniul afacerilor. Printre pasiunile sale sunt teatrul, muzica, sportul (patinaj, schi, tenis, paraşutism şi planorism). A practicat câte puţin din fiecare. Ii place psihologia. In puţinul timp liber ascultă muzică modernă sau populară bănăţeană şi se informează pe Internet. Merge împreună cu fiica la cumpărături, mărcile vestimentare preferate fiind Versace, Valentino şi Lisa Spagnoli. Işi îmbogăţeşte imaginea purtând bijuterii foarte vizibile, din aur galben, marca Versace, cu pietre preţioase: diamante, rubine şi safire. In ceea ce priveşte viaţa personală, Violeta consideră căminul cel mai important lucru din viaţa unei femei. Aici trebuie întreţinută în permanenţă o atmosferă plină de iubire, linişte şi siguranţă. Şi-a decorat casa în stil vechi, cu mobilier din lemn de cireş, tablouri din timpul Renaşterii şi obiecte de valoare din argint.

Ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră după '89?
Traseul este simplu. Am „pendulat" între Italia şi România. In Italia am început să studiez tot ce se poate despre modă. In '91, m-am gândit să deschid în România un supermarket, care s-a numit Fantasia Italiana. Cu timpul, toată lumea care ştia să aprecieze calitatea cumpăra de aici. Produsele erau moderne şi competitive. In perioada '92-'95, am asamblat maşini de ambalat. In 1996, m-am hotărât să deschid un magazin mai complex dedicat frumosului, în care puteai găsi încălţăminte, par-fiimuri, lenjerie intimă, confecţii. N-am făcut nici un rabat: am colaborat cu fabrici din Florenţa: IHIERE - o casă cu renume în Italia, care produce pentru Armani, Valentino, Gucci. Deoarece mergea din ce în ce mai bine, am deschis un lanţ de magazine amplasate în Bucureşti (Piaţa Amzei, Herăstrău), Timi -şoara, Arad, Constanţa, Buzău. Pentru lenjerie am obţinut exclusivitate de la fabricile italiene La Pele, André Sateux, Molly, Manufact, F.B.M. - care produce linie clasică şi articole dedicate mireselor. In fiecare an, împreună cu firmele amintite, lansăm şi, în funcţie de cerinţele pieţei, prezentăm colecţii noi, pentru o gamă largă de gusturi, având drept criteriu rafinamentul şi diversitatea. Deoarece vreau să-mi împrospătez tot timpul afacerile, mai nou, am încheiat, tot în Italia, un contract cu o fabrică de mobilier şi exportăm mobilă semiprelucrată, cuie, tablă zincată.
Este uşor de remarcat disponibilitatea largă pentru „subiecte" diferite în lumea businessului. Care credeţi că sunt în perspectivă oportunităţile de dezvoltare ale afacerilor dvs. ?
Îmi doresc foarte mult să înfiinţez în România, la Slobozia, o crescătorie de struţi, scop în care voi urma un curs de specializare. Deşi proiectul meu pare un lucru simplu, de fapt este ceva greu de realizat. Struţul este un animal pretenţios şi dificil de întreţinut. Dacă voi reuşi să pun în aplicare această idee, va trebui să aştept doi ani până la a obţine un profit. M-am gândit la o astfel de idee, cunoscând avantajele pe care ţi le poate aduce. Carnea este extrem de cerută pe piaţa europeană, poate şi
datorită bolilor apărute în ultimul timp la animale, care au „pus pe foc" continentul. La multe restaurante de prestigiu, carnea şi oul acestei păsări sunt de multe ori cele mai scumpe preparate. De asemenea, pielea este folosită la articolele de marochinărie, iar fulgii, în confecţii. Afacerea a luat deja amploare în Ungaria, Olanda, Germania.
Ce v-a determinat să intraţi în afaceri?
Mi-am dorit asta dinainte de revoluţie. Sunt o persoană activă, dornică de călătorii, vreau să cunosc lumea, să ţin tot timpul pasul cu moda. Un alt element a fost şi nevoia mea de comunicare: vorbesc fluent spaniola, sârba, ucraineana, franceza, engleza, italiana. Le-am învăţat stând seara acasă, ascultând ca -sete şi consultând cărţi şi cursuri de specialitate.
Ce cifră au atins afacerile dumneavoastră în ultimii ani?
în 2000, am ajuns la o cifră de 150 de miliarde. Consider totuşi perioada 1996-1997 cea mai prosperă. Din '98, profitul a scăzut considerabil. încerc să fac faţă, chiar dacă observ cu amărăciune cum majoritatea firmelor mari şi cu renume îşi închid afacerile sau, în cel mai bun caz, restrâng activitatea. în ceea ce mă priveşte, mă lupt în continuare să menţin Centrul de Modă italiană, să obţin preţuri mici şi calitate bună.
Ce greutăţi întâmpină o femeie de afaceri în România?
Nu e foarte bine văzută. Bărbaţii acceptă greu ideea. Din păcate, nu s-a renunţat încă la concepţia potrivit căreia treaba femeii este undeva... pe la bucătărie. în prezent, însă, lumea a început să mă cunoască şi nu mai am mari probleme. Am reuşit să realizez tot ce mi-am dorit, să-mi organizez singură timpul şi am putut mereu să decid pentru mine. Pot să-mi ajut copiii şi prietenii. Trebuie să te informezi continuu, să fii pregătit să pierzi sau să câştigi; să-ţi doreşti să faci ceva şi să nu-ţi abandonezi niciodată planurile. Să o poţi lua oricând de la început.
Când vă aflaţi acasă, în familie, ce vă place să faceţi?
Ador să-mi decorez casa. îmi place mobila veche. Mi-am adus din Florenţa şi Veneţia măşti cu care mi-am acoperit un perete întreg. Seara gătesc mâncare simplă, cu sosuri. Fac dulciuri cu frişcă şi fructe. Stau până după ora două noaptea ocu-pându-mă de treburile firmei. Sunt fericită că am o fetiţă deosebită, în vârstă de 14 ani; comunicăm mult, facem lecţiile împreună. E un copil bun, care iubeşte animalele, are şi un pisoi siamez pe nume Tony. Desenează şi combină culorile minunat. A primit chiar un premiu de care acum este mândră. Cel mai mult pentru ea contează „să fie mama fericită". Mă copiază, îi plac - ca şi mie - bijuteriile Versace, are o pasiune extraordinară pentru călătorii. în vacanţe mergem la Monte Carlo, unde ne simţim admirabil. Mă consider un om împlinit alături de fetiţa mea şi cred că mi-am construit viaţa pe care am dorit-o.