Oare cine ar putea uita vocea Feliciei Filip răsunând în liniştea Parcului Herăstrău?... Bucuria inegalabilă de a cânta a marei soliste a cucerit un public cultivat şi pretenţios
Cu (prea mare) discreţie s-a desfăşurat, zilele trecute, la Clubul Diplomatic, o serată muzicala - precedată de o prezentare de moda semnata Irina Schrotter - de o calitate şi un rafinament care ne-au adus o mare bucurie sufletească şi un sentiment de linişte şi încântare pe care rareori le trăim. Voci excepţionale - Ionel Voineag, Pompei Hărăşteanu, Gabriela Hazarian, Valentin Marele, Ştefan Schuller, grupurile Iris şi Sinners, orchestra, corul şi baletul Operei din Braşov, avându-l ca dirijor pe Ilarion Iones-cu Galaţi - au învăluit spaţiul grădinii cu muzică de Verdi, Bizet, Strauss, Rossini... perfect adecvată frumuseţii împlinite a naturii şi dorului nostru de lucruri frumoase, de tandreţe şi - de ce nu? - de lume cu adevărat bună. Nu întâmplător am lăsat-o la urmă pe Felicia Filip, parcă mai strălucitoare decât oricând în spectacolul regizat de Cristian Mihăilescu: o aură de bucurie o învăluie pe Filipissima, cea despre care soţul ei spunea că, „atunci când cântă, este ca şi cum ai auzi o pasăre în înaltul cerului".
Această seară de vis a fost dăruită copiilor infestaţi cu virusul HIV de la Spitalul Dr. Victor Babeş. Un gest artistic de excepţie a devenit astfel o lecţie de generozitate, o mână întinsă celor care, poate, nu vor auzi niciodată o arie din Traviata.